Am iubit, iubesc si o sa iubesc intotdeauna gradina bunicii. Iarba grasa, pe care steateam adesea impreuna cu bunicul meu, el spunandu-mi mereu povesti care mai de care mai incitante, provocandu-mi astfel memoria si judecata, facandu-mi copilaria atat de frumoasa.
Acum am crescut, dar inca de cand au inflorit bujorii bunicii nu ma mai pot despartii de minunata jungla miniaturala, florile emanand un parfum suav. soarele arzator ma desfata, punandu-mi la incercare ochii obositi. Pe cer norii pufosi si albi ca spuma laptelui plutesc in tihna, creindu-mi impresia unui mozaic bicolor.
Nu am sa uit niciodata gradina buncii, locul unde am petrecut atatea momente minunate impreuna cu cei dragi, dar si cu acele flori inmiresmate pe care le iubesc.
