Fisa de lucru 2
I. Citeşte textul şi rezolvă cerinţele:
Se spune că Decebal avea o soră numită Dochia. Era aşa de tânără, de vitează şi de frumoasă încât atun
când a văzut-o, împăratul Traian a prins mare dragoste pentru dânsa. El i-a zis:
- Vino cu mine la Roma şi vei trăi în bogăţie şi mărire!
- Mulțumesc, împărate,dar nu vin. Eu sunt sora lui Decebal . Iar el şi-a curmat singur zilele ca să nu aj
prizonierul tău. În palatul tău bogat voi fi o biată roabă. Eu de aici nu plec, vreau să mă îngrop aici, în pămá
sfânt al Daciei.
De teamă, Dochia a plecat din cetate şi s-a ascuns în muntele aflău.
Când a aflat ,Traian şi-a luat câțiva ostaşi şi a plecat în căutarea ei. Au găsit-o în vârful muntelui Ceah)
păștea oile,pe un plai înclinat către soare, cu iarbă deasă şi flori multe albe, roșii și albastre.
-Dochia, a zis Traian, acum te iau nu mai scapi, te iau cu mine!
- Nu, împărate! Mai bine mor, ca fratele meu Decebal, decât s-ajung roabă. Dacă-mi vrei binele,
lasă-mă în ţara mea, aici, în Dacia.
- Neinduplecato! Te iau cu de-a sila! Te răpesc!
Şi a făcut semn ostaşilor s-o prindă.
Speriată Dochia a ridicat mâinile spre cer şi a şoptit:
- Stană de piatră mă fac şi rămân aici, în ţara mea!
Cât ai clipi din ochi, Dochia cu toate mioarele ei s-au prefăcut în stânci.
Traian a încremenit de uimire.
Pe muntele Ceahlău se vede şi astăzi o stâncă înaltă, ca o păstoriță, iar în jur câteva zeci de stânci răsfir
pe plai, ca nişte oite. Românii zic acelor stânci, „Baba Dochia cu turma ei de mioare".
1.Delimitează textul în fragmente şi numerotează-le.
2.Formulează ideile principale:
1.
2.
3.
4.