Timpul trece cu repeziciune, dar mama este, parcă, neschimbată, în sufletul meu. Sfaturile sale mi s-au întipărit în minte, vocea ei mă călăuzește când iau o decizie. Chiar și atunci când mă ceartă, simt iubirea nemărginită din glasul ei, dublată de dorința stăruitoare de a îmi oferi un crâmpei neprețuit de fericire în fiecare zi. Copilăria mea fascinantă se leagă, cu un fir nevăzut, dar tenace, de locurile natale, de casa părintească, de icoana vie a mamei mele minunate, la care închin mereu cele mai frumoase sentimente.​