Explicație:
Prin tautologie se înțelege o greșeală de limbaj care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei formulată cu alte cuvinte. Poate fi considerată un tip de pleonasm.
De obicei tautologia are forma unei propoziții sau a unei fraze. Prin tautologie nu se urmărește definirea unui anumit termen, ci se accentuează trăsăturile acestuia. De exemplu: viața este viață, legea este lege.
Din punct de vedere sintactic, tautologia este o construcție în care se repetă un cuvânt, dar cu funcție sintactică diferită, de cele mai multe ori termenul repetat are funcție sintactică de nume predicativ (omul este om). Se realizează relații tautologice atât la nivelul propoziției (de cântat nu cântă), cât și la nivelul frazei (ea este ceea ce este).
Există situații în care tautologia este intenționată și, în fond, doar aparentă, atunci când în cea de-a doua utilizare a sa, cuvântul care se repetă are sens schimbat – generic, valorizator. Se realizează astfel o veche figură de stil retorică: antanaclaza. Falsa tautologie („omul să fie om”; „dacă-i bal, bal să fie”) se bazează pe un efect de intensificare, identificând, într-o situație individuală, o noțiune în gradul ei cel mai înalt, absolut.
