Răspuns :
Aflăm că denumirea aceasta, „Basarabia”, stârneşte încă numeroase controverse printre autori (vine ea de la dinastia munteană a Basarabilor sau de la o căpetenie cumană?) şi că începând cu secolul al XVI-lea era folosită pentru a desemna doar un sector din partea de sud-est a teritorului pruto-nistrean. Basarabia – aşa cum o ştim noi – s-a născut abia în mai 1812, când ruşii au extins denumirea asupra întregului teritoriu dintre Prut şi Nistru, alcătuit, în cea mai mare parte, din ţinuturi ale Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitate otomană. Aşadar, deşi se obligase să păstreze integritatea statului vasal, Imperiul Otoman va ceda Rusiei – în urma războiului ruso-turc – partea de est a Moldovei, cuprinsă între cele două râuri. Vorbind despre anexarea acestui spaţiu, diplomatul Nicolae Titulescu conchidea:„Prin această concesie, Turcia a violat pur şi simplu contractul său şi Rusia a devenit complicele violării unui contract de drept internaţional. Or, complicitatea la violarea unui contract de drept internaţional nu poate crea dreptul”. Imperiul Ţarist se apăra însă cu argumente mesianice:n-a făcut decât să elibereze teritoriul de sub „jugul otoman”...
Încă de la început, Rusia a urmărit să integreze noua provincie în structura administrativă a imperiului. În Basarabia va debuta o politică intensă de rusificare, prin eliminarea treptată a limbii române din instituţii şi impunerea limbii ruse, prin colonizări şi strămutări de populaţii din guberniile interioare ale Rusiei, care să modifice componenţa etnică a provinciei, o politică de rusificare desfăşurată mai cu seamă prin intermediul şcolii şi al bisericii.
În primii ani de după anexare, ţăranii basarabeni fug pe capete în Moldova, îngrijorând autorităţile, care iau măsuri să-i întoarcă şi-i trimit în judecată. În paralel, boierimea românească se rusifică şi participă la serbările fastuoase prilejuite de aniversarea unui secol de la raptul teritorial. Prima parte a epopeii basarabene se încheie la 2 decembrie 1917, când Sfatul Ţării adoptă declaraţia de constituire a Republicii Democratice Moldoveneşti;la 27 martie/9 aprilie 1918, aceasta se uneşte cu România.
Pentru a-și consolida dominația în Basarabia, țarismul a folosit metodele și practicile deja cunoscute, de dislocare a națiunii titulare și de purificare etnică, folosite pe larg la periferiile naționale ale Imperiului Rus.
Enumerăm astfel: schimbarea structurii demografice prin colonizarea pământurilor cu neamuri străine și transferarea populației românești în guberniile ruse, politică desfășurată cu pași rapizi în special în prima jumătate a secolului al XIX-lea; asimilarea – urmărind contopirea unor comunități, diferite prin origine etnică, limbă, religie, în masa populației majoritare, prin măsuri de impunere în structurile instituționale ale societății; deznaționalizarea – rusificare prin învățământ, administrație de stat, politica dispersării populației autohtone; înstrăinarea valorilor spirituale ale neamului și pregătirea unei elite cosmopolite, bazate pe alt sistem de valori decât cel românesc; anularea autonomiei, limitate și provizorii, a Basarabiei (1828), a legilor și a obiceiului pământului; transformarea Basarabiei într-o gubernie rusească (1873), introducerea legislației și limbii ruse în administrație, școală și biserică; anularea drepturilor și libertăților naționale și interzicerea utilizării limbii române și a limbilor altor grupuri etnice în toate domeniile vieții sociale, politice și spirituale; schimbarea numelor de familie, de localități, de străzi, prin lipsirea românilor basarabeni de propriile valori spirituale și impunerea valorilor spirituale ruse.