Răspuns:
a. Glasul lui deodată scăzuse într-un tremur de lacrimi. Omul îl întreabă dacă îl cunoaște pe omul care i-a plătit oaia, iar băiatul răspunde că nu îl cunoaște, deoarece nu este din sat de la el. Întrebat de ce nu a mers să îi spună tatălui, băiatul răspunde că tatăl lui nu este acasă, ci este plecat la arat cu oamenii mari. Omul, curios, îl întreabă pe băiat de ce afirmă că oaia i-a fost lăsată de mama lui, iar băiatul îi răspunde că nu are mamă și că dânsa a murit în postul Crăciunului și i-a lăsat singuri. Băiatul continuă și afirmă că nu mai are cine să îl spele și să îl îngrijească.
b. În text, ”de lacrimi” îndeplinește funcția sintactică de atribut substantival prepozițional
Lacrimile se scurg pe obraji. (subiect)
Le-am oferit lacrimilor prilej să curgă. (complement indirect)
Explicație: