Analizează propozițiile din versurile de mai jos, după
modelul dat.


„Singurătatea e un oraş1/
În care ninge enorm2/
Şi niciun pas
Nu profanează lumina
Depusă în straturi,3/
Şi numai tu, ochiul treaz
Deschis peste cei4/ care dorm,5/
Priveşti,4/ şi-nţelegi,6/ şi nu te mai saturi
De-atâta tăcere şi neprihană7/
În care nimeni nu luptă.“8/
Ana Blandiana, Singurătatea
1 – principală
2 – atributivă, subordonată substantivului „oraș“ din
propoziția regentă nr. 1, introdusă prin pronumele relativ „care“ precedat de prepoziția simplă „în“