Răspuns :
Eseu Moromeţii de Marin PredaPregătit de proza scurtă din volumul de debut „Întâlnirea dinpământuri”, primul roman scris de Marin Preda, „Moromeţii”, este alcătuitdin două volume, publicate la doisprezece ani distanţă, în 1955, respectiv1967.Romanul reconstituie imaginea satului românesc într-o perioadă decriză, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial şi înregistreazătransformările vieţii rurale, ale mentalităţilor şi ale instituţiilor , de-a lungulunui sfert de secol, şi impune o tipologie nouă în proza românească.Inspirându-se dintr-o perioadă de adânci frământări social-istorice,creând o frescă a lumii satului din Câmpia Dunării – Siliştea – Gumeşti, MarinPreda meditează asupra uneia din problemele cele mai importante ale vieţiiromâneşti din perioadă, temă fundamentală a scrierilor sale: dispariţiiţărănimii tradiţionale.Ca formulă estetică, romanul lui Marin Preda se încadrează în realismulpostbelic şi ilustrează, cu o mare putere de sugestie, sfârşitul romanuluidoric prin „renunţarea parţială la omniscienţă” şi naşterea unei obiectivităţimoderne în cadrul căreia autoritatea centrală – naratorul, „decade dindrepturi” prin suprapunerea „informatorilor”. Titlul „Moromeţii” aşează tema familiei în centrul romanului, însăevoluţia şi criza familiei sunt simbolice pentru transformările din satulromânesc al vremii. Astfel este construit „un roman al deruralizării satului”, ofrescă a vieţii rurale dinaintea şi de după cel de-al doilea război mondial.O altă temă este criza comunicării, absenţa unei comunicări reale întreIlie Moromete şi familia sa. Conflictul dintre o structură veche a familiei şinoua realitate sufletească ,evoluată, a membrilor ei, care nu mai încape învechile tipare, dă substanţa romanului. Vechea structură familistă este adusă în roman în starea de criză prin ignorarea realităţilor sufleteşti individuale.Ilie Moromete s-a căsătorit a doua oară. El aduce din prima căsătorie trei fii,pe Paraschiv, Nilă şi Achim, iar după căsătorie familia are încă trei copii:Niculae, Ilinca şi Tita. Armonizarea acestei familii se dovedeşte în cele dinurmă imposibilă, cu atât mai mult cu cât fraţii mai mari sunt instigaţi curegularitate împotriva mamei vitrege de cineva din afara familiei: Guica, soralui Ilie Moromete.Incipitul se realizează prin referire la tema timpului. La început, timpulpare îngăduitor cu oamenii: „timpul avea nesfârşită răbdare cu oamenii”.Finalul primului volum este construit simetric faţă de incipit. Astfeltimpul, istoria colectivă, devine necruţător şi intolerant, mai ales ca evenimentele care vor urma, vor supune satul unor transformări ireversibile:„Trei ani mai târziu, izbucnea cel de-al Doilea Război Mondial. Timpul nu mai avea răbdare"
(Nu stiu daca este chiar din 300 cuvinte)
(Nu stiu daca este chiar din 300 cuvinte)