Precizează ce funcţie sintactică au substantivele adjuncţi ai verbelor din enunţurile de mai jos.
Fă temele singur!Nu abandona lucrul din furie, pentru că trebuie să știi că toţi am trăit momente asemănătoare.Muncește pentru atingerea ţintelor propuse și ai răbdare!Dacă te simţi obosit, fă o pauză, plimbă-te în jurul casei, discută cu un prieten despre un subiect interesant, apleacă-te asupra unei cărţi și reia lucrul cu plăcere.Gândește-te la bucuria reușitei!Dovedește-le părinţilor și colegilor tăi că poţi să termini un proiect început!Mergi la bibliotecă pentru documentare și citește lucrări de specialitate!
Analizează substantivele din fragmentul de mai jos, după modelul dat.
„Duduia Lizuca putu să-și usuce lacrimile. Apoi, observă, aproape, pe prietenul ei Patrocle și-i zâmbi. Patrocle era un căţel roșcat, care începu a-i linge mâna, plină încă de șerbet de portocale. După ce o curăţi, se întoarse pe labele dinapoia trupului, se înălţă și își puse capul pe pieptul fetiţei. Cucoana Emilia și madam Neicu tocmai ieșeau din cameră și se îndreptau spre portiţa de la stradă. Bătrâna puse mâna în creștetul copilului:
— Ce ai, fetiţo, întrebă ea. Ai plâns?
Lizuca respinse mâna și rămase în fața casei.“
După Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunată
„duduia“ – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotărât „-a“, funcția sintactică de subiect