Răspuns:
Incadrabila, prin tonul elegiac siprin muzicalitatea versurilor in specia ,,ramantei contabile’’, poezia denota oatmosfera senina, increzatoare in iubirea impartasita sub semnul indemnuluivoluptuous: ,,Lasa-ti lumea ta uitata…’’. Tot ce o separa pe femeia indragitade ursitul sau trebuie aruncat in uitare, caci singura realitate semnificativanu mai este a ei sau a lui, ci alor ca pereche. Dragostea lui atotputernica opazeste de orice rau si de orice intruziune nedorita in intimitatea suficientasiesi a cuplului ferict.
Precum in Dorinta ori in Floarea albastra
, indemnul este acela de a,,rataci’’ pe cararile intortocheate ale ,,vechilor paduri’’- martore unice,alaturi de stele- la tabloul idilic al imbratisarii perpetue. Versurile-refren dinprimele trei strofe sunt aproape identice si converg spre nevoiaindragostitului de a ocroti fiinta adorata: ,,Nime-n lume nu ne stie’’, ,,Nime-lume nu ne vede’’.Arta iubirii este celebrate intr-un décor fabulos, care vibreaza deglasul ,,tanguios’’ al buciumului ce rasuna indelung, ecoul sau ajungand pana laurechea perechii inlantuite. Totul in jur capata rezonanta vibrarilorsentimentale: padurea ii ocroteste parka in mod constient pe indragostiti,stelele stralucesc cu farmec, melodia prelungita pana departe a buciumuluirasuna cu drag, pe cer isi face aparitia ,,dulcea luna’’, ivindu-se ,,dintr-orariste de fag’’.
Explicație:
