Poemul dragostei
În alt timp, eu te-aș fi iubit, azi, te voi uita
Din cer pân-la pământ, te caut iubire
Mereu am plâns, cu lacrimi dulci-amare
Vulcan aprins îmi erau gândurile, ce-n
clocot revărsau, plângând cu lavă de iubire
Dar cine ești tu iubite, viața să ți-o dau?
Ai tu simțire, să mă-nțelegi, acum, deplin?
Îmi voi păstra iubirea toată, într-un vas d'argint,
Plângând, eu nu mai vreau, de ție nu-ți mai pasă,
Tu să știi, iubirea mea e sacră și pe vecie, neîntinată.
