5. Numiți câte două trăsături ale mamei, respectiv ale tatălui, care se desprind din dialogul lor.
,, Incă te uiți la ei, bărbate, zicea mama, și le dai paiele (a îngădui prea multe)! Asă-i? Ha, ha! bine
v-au mai făcut, pughibale (ființe afurisite) spurcate ce sunteți! Că nici o lighioaie nu se poate aciua pe
lângă casă de răul vostru. Iaca, dacă nu v-am săcelat astăzi, faceți otrocol (târcol) prin cele mâţe şi dati
la om ca câinii prin băț. Ăra! d-apoi aveți la știință că vă prea întreceți cu dedeochiul! Acus iau varga din
coardă și vă croiesc de vă merg petecele!
- la lasă-i şi tu, măi nevastă, lasă-i, că se bucură şi ei de venirea mea, zicea tata, dându-he huţa. Ce
le pasă? Lemne la trunchi sunt; slănină și făină în pod este de-a volna (de ajuns); brânză în putină,
asemene; curechi în poloboc, slavă Domnului! Numai de-ar fi sănătoși să mănânce şi să se joace acum,
cât is mititei, că le-a trece lor zburdăciunea când or fi mai mari şi i-or lua grijile inainte; nu te teme, că
n-or scăpa de asta. S-apoi nu ştii că este-o vorbă: Dacă-i copil, să se joace; dacă-i cal, să tragă; si dacă-
i popă, să citească...
- Tie, omule, zise mama, aşa ţi-i a zice, că nu sezi cu dânșii în casă toată ziulica, să-ți scoată peri
albi, mânca-i-ar pământul să-i mănânce, Doamne, iartă-mă! De-ar mai veni vara, să se mai joace si pe-
afară, că m-am săturat de ei ca de mere pădurefe! Câte drăcării le vin în cap, toate le fac.