Răspuns:
O întamplare de neuitat
Soarele strălucea puternic peste mare, făcând-o să pară făcută din aur. Eu citeam a treia oară o carte care m-a vrăjit, cartea mea preferata. Ajung la partea interesantă, în care vrăjitorul rău revine, când cartea rostește :
—E cald aici!
—Da, este! rostesc eu fără sa mă gândesc
Când realizez, ma sperii și vreau sa arunc cartea, dar ea ma oprește.
—Nu o sa îți fac nimic. Ba mai mult, știu ce îți dorești. O sa te ajut sa devii medic
—De unde știi? De ce vorbești?
—Toate cărțile vorbesc. Și eu la fel. Și cărțile bune reușesc sa insufle ceva cititorului. De e bine, sau rău, trebuie sa își dea seama ei. Eu am învățat mai mult decât celelalte, am învățat sa comunic nu doar prin scris, ci și prin limba
Sper ca te-am ajutat! Dacă ți se pare prea puțin, poți sa mai adaugi fragmente doar lăsându-ti imaginația sa zburde. Dialogul e original!
