I. Capitolul II al Constituţiei finalizează cu articolul „Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi“. Articolul în cauză nu consacră drepturi sau libertăţi, ci
exprimă dreptul statului și al organelor sale de a restrânge exerciţiul unor drepturi sau
libertăţi. Prin utilizarea cuvântului restrângerea se presupune că exerciţiul drepturilor
nu este suspendat sau anulat în genere, ci numai limitat, realizându-se sub anumite as-
pecte, ca și până la survenirea situaţiei de restrângere. Iar prin folosirea cuvântului exer-
ciţiului se presupune limitarea temporară a modalităţilor de realizare a dreptului, acesta
existând în continuare și neputând fi afectat în substanţa sa, așa cum prevede alin. (1).
Realizarea drepturilor și libertăţilor în cadrul societăţii impune colaborarea oame-
nilor, ceea ce face inevitabile unele restrângeri, dictate, în primul rând, de necesitatea
respectării drepturilor și libertăţilor altor persoane, dar și a funcţionării normale a co-
lectivităţilor umane, a societăţii și a statului în ansamblu.
Este neîndoielnic faptul că drepturile și libertăţile trebuie exercitate în cadrul unor
coordonate juridice, la care se adaugă cele morale, politice, confesionale, filozofice etc.
În plus, însuși conceptul de libertate ţine de respectarea drepturilor și libertăţilor in-
dividuale, inclusiv a celor care se exercită în grup, și ale altor persoane. Posibilitatea
juridică a stabilirii unor limitări răspunde nevoii de a asigura securitatea juridică a
drep turilor și libertăţilor celorlalţi, în perspectiva realizării intereselor lor individuale,
naţionale, de grup, a binelui public1
.
O asemenea posibilitate rezultă și din majoritatea actelor internaţionale privind
drepturile și libertăţile fundamentale ale omului.
Sper că te-am ajutat!
