clipele străbăteau distanțe lungi
între două reproșuri
eu rătăceam cuvintele
între emoții fierbinți
privirile tale căutau o intensitate
pierdută demult
când ni se mai părea că o aură înconjoară
Luna
și fața ei nevăzută
gândurile mele se dispersau în neant
se agățau disperat și penibil
ca de o pendulă în spațiu
iar acele unui ceasornic ceresc îmi cenzurau
secundele
și-așa efemere
te căutam pe o hartă imaginară
în inima mea devenită deșert
piatră seacă,
uitare
te căutam într-un crepuscul,
în tăcerea unui ecou
în timp ce tu mă împușcai de sub arcade
cu gloanțe oarbe,
de ură.