Ars nova (în latină pentru arta noua)[2] se referă la un stil muzical care a înflorit în Franța și în Țările Burgunde de jos în Evul mediu târziu: în special, în perioada cuprinsă între pregătirea Romanului de Fauvel (1310s) și moartea compozitorului Guillaume de Machaut în 1377. Termenul este uneori folosit pentru a se referi în general la toate polifoniile Europene ale muzicii secolului al 14-lea.
