URME DE ANVELOPE SE ÎNTINDEAU peste albia plană a lacului până la orizont. Le-am urmărit cu un Suzuki 4x4, căutând indicii despre ceea ce s-a întâmplat cu Poopó, cândva al doilea cel mai mare lac al Boliviei, care a dispărut în aerul subțire al zonelor montane andine.
Conduceam pe fundul lacului, totuși eram la peste 12.000 de picioare deasupra nivelului mării. Aerul de primăvară era uscat de buze. Multe dintre satele pescărești care s-au bazat pe lacul Poopó de mii de ani s-au golit și am trecut pe lângă grupuri de case de chirpici abandonate. Diavolii de praf dansau în jurul lor, rotindu-se în vânturi calde. În depărtare am văzut câteva bărci mici din aluminiu care păreau să plutească pe apă. În timp ce ne îndreptam mai aproape, mirajul s-a retras și am găsit bărcile așezate abandonate în nămol. Am ieșit din vehicul. Pantofii mei au crăpat crusta sărată care formase bucăți zimțate, ca o înghețată într-un congelator care s-a topit și s-a recristalizat.
Explicație:
