Răspuns:
______
a)
fu biruit - modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, numărul singular;
se schimbă - modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, numărul singular;
izvorăşte - modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular;
tăiaserăm - modul indicativ, timpul mai-mult-ca-perfect, persoana I, numărul plural;
se odihneşte - modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular;
intrarăm - modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana I, numărul plural;
b)
alungase - modul indicativ, timpul mai-mult-ca-perfect, persoana a III-a, numărul singular;
stăpânea - modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular;
cuprindea - modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular;
a)
părea (că izvorăște ...) - verbul copulativ „a părea” + numele predicativ propozițional (împreună cu propoziția predicativă „că izvorăşte necurmat pe gâturile de văi largi ale munţilor învăpăiaţi” formează predicat nominal incomplet);
b)
păreau a se uni - verbul copulativ „a părea” + numele predicativ „a se uni” exprimat prin verb nepersonal la modul infinitiv;
păreau jalnice şi triste - verbul copulativ „a părea” + numele predicativ multiplu „jalnice și triste” exprimat prin adjective propriu-zise.
Explicație:
______
- au fost evidențiate prin îngroșare predicatele verbale
- au fost subliniate predicatele nominale
a) „De la o vreme, însuși vântul fu biruit de arşita covârşitoare a zilei, și adierea lui răcoroasă se schimbă într-o răsuflare de flăcări ce părea că izvorăşte necurmat pe gâturile de văi largi ale munţilor învăpăiaţi. Tăiaserăm la dreapta prin huceaguri şi, la o cotitură mai largă, unde Bistrița, obosită oarecum de iuțeala mersului ei și adunată în genune, se odihneşte o clipă pe o așezătură mai revărsată a patului său, intrarăm în apă.”
(Calistrat Hogaș, La Pângărați)
b) „Viscolul alungase zăpada de pe crengile copacilor şi, în lumina slabă a asfinţitului, aceştia păreau a se uni unul cu celălalt, aplecându-şi trunchiurile, întunecate şi rău prevestitoare, către vecinii cei mai apropiaţi. Tăcerea stăpânea ţinutul nesfârşit, lipsit de viaţă, împietrit şi îngheţat, iar locurile păreau jalnice şi triste. Te cuprindea pofta de a râde, un râs născut din jale, precum cel al Sfinxului, rece ca gheaţa, simţindu-te lipsit de putere în faţa imensităţii şi a zăpezii eterne.”
(Jack London, Colț Alb)
#copaceibrainly
