Identifică, în textele de mai jos, personificările, comparațiile și enumerațiile:
Ce liniştit surâde lacul
Sub caldul razelor de soare,
Când ceru-albastru se răsfânge
În unda lui scânteietoare.
(Cincinat Pavelescu- Adâncuri)
Zâmbind printre-ale primăverii ruguri,
În taină, liliacul timpuriu
Întredeschide buzele din muguri.
(Nicolae Labiş-Liliacul timpuriu)
Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri...
(Mihai Eminescu-Trecut-au anii...)

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi azur,
Te mai văd, te mai aud!
(George Bacovia-Verde crud)
Câmpul lung şi lat albeşte
Ca un strat de mărgărint.
Alba lună sus luceşte
Ca icoană de argint
Şi apare nemişcată
În abis nemărginit
Ca pe marea îngheţată
Un vas mare troienit.(...)
Iepuraşu-n trei picioare
Saltă, fuge uşurel
Pe zăpada lucitoare
Săpând urme după el,
Pe când barba argintie
Al uncheşului străbun
Se târâie pe câmpie
Ca o coadă de păun.
(V. Alecsandri, Noaptea albă)
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
(V. Alecsandri, Iarna)
Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,
Răpind sania uşoară care lasă urme albe.
Surugiul chiuieşte; caii zboară ca doi zmei
Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei
(V. Alecsandri, Sania)