Explicație:

5 asemănări între limba română și limba italiană
În cele ce urmează, vă voi prezenta 5 asemănări între limba română și limba italiană. După cum ştiţi, româna şi italiană sunt limbi latine, la fel ca franceza, spaniola, catalana sau portugheza.

1) Nu se folosește pronumele subiect, verbul fiind suficient pentru a înțelege persoana la care se face referire.
Ex. Mangio, mangi, mangia – mănânc, mănânci, mănâncă
N.B. Atunci când se predă una din limbi, se folosește și pronumele subiect alături de verb pentru ca elevii să memoreze mai ușor pronumele.
2) Topica este identică și flexibilă, spre deosebire de engleză sau franceză.
Ex. El se duce seara la părinți. – Lui va stasera dai genitori.
Seara se duce la părinți. – Stasera va dai genitori.
Se duce la părinți seara. – Va dai genitori stasera.
3) Peste 70% din lexicul din limba italiană este similar cu cel din limba română, în domenii diferite.
Ex. pâine – pane, atent – attento, gelozie – gelosia, barcă – barca, campion – campione, capodoperă – capodopera, orgoliu – orgoglio, cost – costo, republică – repubblica, speranță – speranza, acord – accordo, ministru – ministro, etc.
4) Cele mai multe timpuri verbale din limba italiană au corespondent în limba română.
Prezent Presente
vreau voglio
Perfect compus Passato prossimo
am vrut ho voluto
Imperfect Imperfetto
voiam volevo
Viitor Futuro
voi vrea vorrò
5) De-a lungul timpului, vocabularul limbii române s-a îmbogăţit cu numeroase cuvinte provenite din limba italiană:
pizza, spaghetti, prosciutto, mozzarella, ragù, adagio, bariton, opera, solfegiu, mandolină
