Din carte fericirii fara minte ,icoane mari apar mereu nainte .De lume razletita si sfioasă ,in rama de salvăm zăresc o casa .Sin casa, într-un colț întunecat, vad un copil de mama lui certat .Din toți cati trec ,nu-i nimeni care să-l aline.Adoarme încet copilul in suspine.Dar peste noapte ,o biruieste dorul ,si mama merge undei doarme-odorul.El simte cum se apleacă, cum se apleacă, o umbră bună cei sterge plânsul .De gâtul ei satana in nestire .,toți îngeri din ceruri îi sunt frati .Si învelit dea candelei lucide , Copil si mama dorm îmbrățișat .
