Răspuns:
A fost o zi obișnuită până când tata ne-a spus că și-a pierdut serviciul și că trebuie să ne mutăm la bunica, în Spania.
La început am fost nefericită, deoarece trebuia să îmi schimb școala și să ajung la mii de kilometri distanță de toți prietenii mei. Dar nu am avut de ales, mutarea urma să se întâmple, cu sau fără voia mea.
Tata m-a înscris imediat la o coală din noul nostru oraș și am și început orele. În prima zi și la prima oră, cea de matematică, am cunoscut cea mai drăguță profesoară din lume! Profa de matematică era o femeie tânără, prietenoasă și glumeață, ora ei parcă a durat cinci minute! Și celelalte ore au decurs foarte bine, începeam să privesc cu mai mult curaj noua școală.
Dar în pauze mă simțeam singură, pentru că nu făcusem cunoștință cu nimeni și nici limba spaniolă nu o stăpâneam foarte bine. În ultima pauză s-a petrecut însă o minune! La banca mea a venit o fată foarte drăguță și m-a întrebat în românește dacă vreau să fim prietene! Firește, am răspuns „da” și ea m-a prezentat tuturor colegilor din clasă.
De atunci am adorat acea școală și acum am foarte mulți prieteni în Spania!
