Răspuns:
Totul a încăput când a murit bunica. Era o zi de toamna ploioasă, aceasta a murit pe neașteptate nu era de mirat, era o femeie destul de ciudată care făcea lucruri de-a dreptul ciudate. Mereu mi-a fost frica de ea,n-am simțit niciodată fata de ea sentimentul de iubire.Când rămâneam la ea acasă pur și simplu stăteam singura într-o cameră forte mică deoarece nu mi-a plăcut niciodată să stau în. camere mari și spațioase fiindca mi se păreau foarte stranii. Bunicul a murit de cand aveam 11 ani era de-a dreptul cel mai tare bunic, dar a sfârșit pe neașteptate. Totuși tind sa cred că a fost vina bunicii.De când a murit ea se întâmplă lucruri foarte ciudate, am mereu coșmaruri in care o visez pe ea pătată de sânge peste tot corpul, avea un cuțit și o sfoară forte groasă in mana și se apropie mereu de mine și vrea să-mi șoptească ceva, ia. Sa nu mai spun că în casa unde a locuit ea ne-am mutat noi iar în casa asta se întâmplă lucruri foarte dubioase: luminile sa sting și se aprind, noaptea se aud țipate și voci și ce este cel mai ciudat este ca unele lucruri se mișcă. Așa că într-o zi am luat hotărârea de a mă duce la preotul biserici sa vina sa sfințească casa. Doua zile la rand am dormit. liniștită, niciun zgomot, niciun tipat niciun coșmar. Dar următoarele zile au fost un chin. Mama și tata au trebuit să plece pentru câteva zile intr-o delegație, știau că mă pot descurca singura dar în asemenea condiții chiar nu puteam rezista așa ca, m-am tot rugat de ei sa nu plece că mi-e frica dar în niciun caz nu au acceptat. Ziua nu prea m-am temut deoarece am petrecut-o la biserică și m-am rugat din tot sufletul sa nu se întâmple nimic dar seara..... n-am putut rezista. În aceea seară a trebuit să rămân cu luminile aprinse până când s-au stins.M-am speriat îngrozitor am tot incercat sa le aprind dar nu funcționau și când au functionat pe tavan era scris cu sânge "nu mai poți fugi acum ești a mea". Am vrut să fug dar ușile erau încuiate, se auzeau zgomote ciudate mai ciudate decât cele deobicei și dintr-o data apare ea plina de sânge ca in coșmarurile mele. Am incercat sa fug dar nu era cale de scăpare așa că m-am prins și m-a posedat. Din câte mi-au spus părinți mă comportam foarte urat și eram pe cale să-i omor bănuiseră că eram posedată așa că m-au dus la Biserică din sat ca să mă exorcizeze. Mă făcusem bine. Când am ajuns acasa ne-am strâns lucrurile și am văzut că pe pereți era scrijelit cu sânge "mă voi razbuna" așa
am plecat. Casa pute fi arsă dar din nu stiu ce motiv nu am făcut asta. Nimeni nu a intrat în ea până când s-au întâmplat ceva neobișnuit cu fata din vecini. SFÂRȘIT
Explicație:
Sper că este destul de bună
Totul a inceput cand a murit fiica vecinei mele. Avea doar 10 ani. Era un ingeras de fetita, avea doi ochi mari albastrii, tenul alb si parul blond buclat. Aceasta avea un caine frumos, un bichon mai exact, pe care il lua oriunde mergea. Acesta a murit la o săptămână dupa aceasta, multi zic ca nu a mai vrut sa ma manace si s-a imbolnavit de singuratate.
La o luna dupa moartea ei, ma jucam in curtea din spate cu mingea cu inca un prieten. Fiind neatenti, am aruncat mingea peste gardul vecinului, asa ca eu m-am dus sa o recuperez. Am sarit gardul, m-am uitat dupa minge si am vazut-o intr-o tufă de crizanteme, m-am apropiat de ea ca sa o ridic, dar un caine a inceput sa latre la mine. M-am uitat in jurul meu, dar niciun caine. Am luat mingea de jos, am aruncat-o inapoi peste gard si ma pregateam sa il sar inapoi, cand un caine m-a prins de picior. Cand m-am intors, era chiar cainele fetei ce murise, doar ca arata ingrozitor, avea orbitele ochilor goale, era aproape fara par si i se observau coastele. Am vrut sa tip, dar nu am putut, parca mi se pusese un nod in gat, nici sa ma mai misc nu mai puteam. Cainele se apropria agresiv de mine, era pregatit sa ma atace, dar brusc s a oprit, s-a uitat in partea stanga de parca cineva il strigase, dar nu era nimeni acolo. A inceput sa dea vesel din coada si sa fuga in directia opusa mie, s a oprit chiar in fata usii, si a inceput sa latre vioi, m-am uitat mai atent intra acolo si am incremenit cand am vazut o silueta de fetita stand in fata usii, tinand in mana o jucarie pentru caine, zambind catre mine. Era chiar fetita ce murise, doar ca nu mai avea nimic uman in ea, ochii aceia albastrii disparusera cu totul, era mult mai slaba, alba ca varul si purta o rochie alba zdrentuita. Mi-a facut cu mana si mi-a spus "Scuze daca ti-a facut probleme cainele meu. E placut sa mai vad pe cineva pe aici." Vocea ei parca a intrat in tot corpul meu, am inceput sa tremur, iar apoi m-am trezit pe canapeaua din casa cu toata familia, cu prietenul meu si vu doi medici in jurul meu. Aparent fusesem incostienta timp de 4 ore. Nici pana in ziua de azi nu imi pot explica acea intamplare, iar acum cand ma gandesc, totul pare a fi fost doar un vis, dar in adancul meu stiu ca a fost adevarat si inca tremur cand imi amintesc acea zi.
