A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
Că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
Că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
Și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi-o răsar şi-o prefac într-o dragoste mare.
