Vorbesti de Guleras Cenuşiu Guleras Cenuşiu era numele fiicei lor, care avea o aripa franta din primavara, când vulpea o atacase. Batrana Ratá izbutise să o scape. Ma inspăimântă gândul ca trebuie s-o părăsim aici, zicea Ra- ta, cu lacrimi in ochi. Toti vor zbura, iar ea va ramane aici, singurica... Rätoiul era si el ingrijorat, căci o iubea, Cu gândul la despartire, Rata se purta si mai duios cu ratusca ei La primavara va intoarceti , nu-i asa? o intrebá Guleras Cenuşiu. Da, ne intoarcem, sufletul meu. Şi vom fi iar impreuna... Pentru a-si linisti copila, Rata il povesti intamplări cu alte rate, care fuseseră nevoite să rămână peste iarnă Te vei descurca intr-un fel, draga mea, o linistea Rata. La in- ceput o sa-ti fie greu, dar pe urmă ai sa te obisnuieşti , Am să mă gândesc mereu la voi. Am să-mi închipui unde sunteti , ce faceti, daca sunteti veseli. Ca şi cum am fi impreuna Rata se straduia să pară veselá si plangea pe ascuns de mila ei Trecuse un sir intreg de dimineti reci, Bruma ingalbenise frunze- le mestecenilor si colorase in roşu plopii de munte.
Va rog îmi trebuie o propoziție scurta in care sa fie întâmplarea va rog repede DAU CORUANA!!!
