Duminica. Satul e la hora. Si hora e pe ulita din dos, la Todosia, văduva lui Maxim Oprea.
Sáracie lucie. Femeia a dat din rau in mai rău. Ce agoniseşte un cap de barbat intr-o viata
Casa văduvei vine chiar peste drum de bisencuta bătrână, pleostită şi dărăpănată. Văduvia-i
Maxim mainile pe piept, in ogradă erau clăi de fan, in cele două grajduri nu mai încăpeau vitele,
intreaga, o muiere nepricepută prăpădeşte într-un an de zile, şi mai puțin. Când a impreunat
in şură şi sub şopron n-aveau loc carele. Se vedea de departe belşugul. Acuma ograda-i goală
bătătura, iar in grajduri rage a pustiu o inchipuire de vacă stearpa şi veşnic flămândă.
Hora e in toi... Locul geme de oameni... Nucii batrani de langi şura in umbri Doar cateva
petc albe de raze razbesc pnntre frunze gadiland fetele aprinse de veselie. Laduful ajáta sangele
lumii. Peste Măgura Cocorilor atârnă soarele îngălbenit de necaz că mai are o postată bună până
Cei trei lăutari cântă lângă şopron să-şi rupă arcuşurile. Briceag, cu piciorul pe o buturugă,
Text support
la asfințit.
numai trei coarde, dar secondează cu aceeaşi patimă
cu cotul stâng pe genunchi
, cu obrazul culcat pe vioară
, cu ochii închişi, îşi sfârâie degetele pe
strune şi cântecul saltă apríg, infocat. Holbea e chior si are un picior mai scurt, iar la vente
harap, apasă cu arcul pe strunele gordunii. Din când în când Briceag se opreşte să-și acordeze
vioara. Holbea și Găvan atunci își îndoiesc meşteşugul ca să păstreze măsura. Apoi Briceag
reincepe mai aprins, strâmbându-se uneori la Holbea, alteori la Găvan, cu deosebire când
cu care Gávan, un ţigan urât şi negru ca un
schimbă melodia."​