După părerea mea, oricărui cititor i-ar părea rău pentru ghinionul lui August. Însă sunt unii oameni care râd cu răutate de orice persoană diformă. Părinţii lui August, pentru a-şi proteja fiul de privirile şi vorbele oamenilor, îl educă acasă. Într-o zi, însă, vine vremea pentru August să meargă la şcoală ca orice alt copil. August refuză această idee la început, dar nu după mult timp, acceptă propunerea. Astfel, el este trimis la şcoala domnului Tushman, unde îşi face doi noi prieteni: Jack şi Summer. Un băiat pe nume Julian îşi bate joc de August şi îl consideră un „monstru”. Eroul cărţii încearcă din răsputeri să nu-l bage în seamă.
De-a lungul poveştii sunt multe scene triste... Una dintre ele se referă la integrarea lui August în noua sa şcoală.
Toţi copiii îl privesc ciudat pe băiat şi nu vor nicidecum să-l atingă: „Cred că seamănă cu atingerea brânzei împuţite din Jurnalul unui puşti. La Şcoala Beecher, eu sunt brânza împuţită.” Altă scenă tristă surprinde moartea câinelui lui August, Daisy, care suferă de o tumoare uriaşă în abdomen. Părinţii o duc pe Daisy la spital: „ doctorul i-a înfipt un ac în picior. După un minut, a murit la tata în braţe. Era tare liniştită, a zis tata. Nu o mai durea nimic. A fost ca şi cum ar fi adormit.”
