Era toamnă. Păsările călătoare plecaseră. Rămase numai una mică. Aceasta avea o aripă ruptă şi nu putea să zboare. Mica pasăre se duse atunci în pădure, să ceară ajutor de la arbori. Ea îi întreabă pe toţi cu glas duios: - Vreți să mă lăsați să trăiesc între ramurile voastre până s-o face vremea bună? Eu nu pot zbura mai departe, pentru că am aripa frântă. - Nu pot I îi răspunse fagul. Mi-e destul că port de grijă ramurile mele. Du-te de aici! - Nici eu nu pot! Îi zise stejarul. Mă tem că-mi vei mânca ghinda. Du-te în altă parte! Tot cam în felul acesta o goniră şi ceilalți arbori ai codrului. Iată însă că o zări bradul ..."
