Intr-o zi de iarna, mama ma lăsat sa merg afara. Când am mers afara am văzut un fulg de nea vorbitor. M-am speriat la început dar apoi mi am dat seama ca nu îmi vrea răul.
Acesta era mic și inofensiv. Dacă nu eram atenta puteam sa îl calc. Acesta era mic și alb.
Acesta îmi povestește cum de la o picura fericita de apa se transforma intr un fulg de nea nefericit.
— Siiii..... Eu de mult, eram fericit când eram un strop de apa [...] (continui tu dialogul).
....— ....Îmi pare rău pentru tine.... Ce trist!
— Nu tie ar trebui sa îți para rău.
In final, acesta a fost călcat de niște copiii nevinovați.
Atunci parca îmi părea și mie, cum ii părea lui, ca sa fii nea e îngrozitor. M am simțit deodată trist..
— Ari, du-te și fati temele! (Pune ce nume doresti)
Cu lacrimi in ochi, ii răspundem:
— Acum, mama! Acum vin....
Te rog coronița ?:D
