Bunul meu prieten Andrei
Încă din primele mele rânduri tin sa subliniez ca desi sunt înconjurat de atâția oameni , totuși ma simt singur , oamenii din zile noastre parca traiesc asemeni secolului in care ne aflam ,,cu mare viteză,, Ma uit in jurul meu , vad oameni care trec nepasatori pe langa cei care striga dupa ajutor , nu mai au timp sa vada , sa inteleaga , sa acorde atentie ptr cei care trec prin momente dificile si trebuie ajutați. Am incercat de multe ori sa atrag atentia , sa fac mai multe lucruri dar s au strecurat si multe greseli , nu am reusit decât sa mi scadă atractivitatea in ochii celorlalți. Ceea ce imi mai oferă bucurie si liniste sufletească , este natura verde care ne privește veselă indiferent ca trece prin vânt si ploi , as putea face o comparație intre ea si oameni care afișează pe fata un zâmbet dar daca am putea sa le vedem si sufletul , am vedea ca tine in el bine ascuns cu cheia tăcerii , multă tristețe , durere .Chiar si tinerii din zilele noastre , nu se mai bucura de lucruri mărunte ca sa poata sa le aprecieze pe cele mari , esența vieții lor parca nu mai este îndreptată si sa si aiba ca țintă un scop anume , parca traiesc intr un întuneric pe care ei , îl văd lumina .De curând am citit o poezie ,,De două ori de M Sorescu titlul mi a atras atenția și am inteles ca poetul face referire la lucruri , si ca orice lucru are doua semnificații una buna alta rea , una veselă, alta tristă. Dualitatea sentimentelor , reprezintă o natura dubla coexistență a doua elemente diferite opuse care exprima prin intermediul antonimelor ; vesel - trist , ras - lacrima , raze - noapte . M am bucurat tare mult ca am citit această poezie, am inteles ca orice lucru are o latură frumoasa dar si urâtă , acest lucru m a linistit si m a facut sa inteleg ca trebuie sa accept lucrurile asa cum sunt . Astept cu nerăbdare raspuns la scrisoarea mea si cateva idei !
Cu drag, Mihai .
