Răspuns:
prin această frumoasă sintagmă, poetul/ naratorul ne arată că veselia vine in două cu plângerea. În spatele oricărei comedii se afla tragedii deoarece niciun bine nu vine fără rău, indiferent de măsură acestuia din urmă. După râs, vine plâns și invers, până la nesfârșit, acțiuni înlănțuite fără cusur și toate numai spre binele și echilibrul nostru.
