Cu
multe
mii
de
ani
inainte
,
era
o
vreme
când
şi
arbor
atentie!
De ce nu pot arborii umbla?
(legendă populară româneasa
puteau umbla. Atunci trăia undeva un om foarte bogat, da
zgârcit. Doamne! De-ar fi putut, ar fi imbucat lumea toat
de zgârcit ce era. Odată s-a dus omul acesta în pădure, und
a văzut un stejar minunat de frumos. El avea mulți copacip
lângă casa sa, dar s-a gândit să aibă şi acest stejar şi ii zise:
Vino cu mine la coliba mea, că eu nu am niciun
lemn.
Stejarul n-a mai stat pe gânduri, ci s-a luat după om
spre casă. Pe drum omul a obosit şi zise copacului:
- Tu eşti tare şi mare, du-mă pe mine la coliba mea, că nu
nu mai pot de
oboseală.
Stejarul a stat locului până s-a urcat omul pe o creangă, apoi s-a dus
mai departe. Mergând aşa, au ajuns la o livadă frumoasă, unde păstea un bou
gras. Aici iar veni zgârcitului o poftă şi zise stejarului:
Lemne aş avea, însă ar fi foarte bine dacă aş avea şi carne de friptură.
Cum ar fi, dacă tu ai ucide boul acesta şi l-am lua cu noi în coliba mea?
Stejarul nu răspunse niciun cuvânt, ci se apropie de bou şi aşa-l lovi cu
o creangă groasă-n frunte, de-l tăvăli la pământ. Apoi il luă pe crengile sale și
se duseră mai departe. Dar nu mult s-au dus şi pe drum au ajuns o trăsură in
care era un butoi cu vin; cărăuşul dormea. Aici iar îi veniră zgârcitului pofte
noi si zise:
- Hm! Lemne aş avea, carne aş avea, dar n-am vin. Cum ar fi oare dacă
ai ridica tu butoiul acesta pe crengile tale, ca să il ducem la coliba mea?
Stejarul nu zise nimic, ci apropiindu-se de car, ridică butoiul pe crengile
sale şi merse mai departe. După un răstimp au ajuns lângă o bisericuţă. Acolo
zise omul către strejar:
Lemne aş avea, carne aş avea, vin încă aş avea, dar n-am cratiță
unde să-mi frig carnea. Cum ar fi oare dacă ai lua tu clopotul acela din turn?
Din el mi-aş putea făuri câteva cratite!
Stejarul nici acum nu a zis nimic, ci, apropiindu-se de turn, şi-a întins o
creangă înăuntru, prin gaura ferestrei şi a scos clopotul
afară. Tocmai vroia să-l anine de o creangă, când deodată
trăsni din cer şi făcu tot ferfeniță stejarul, omul şi
butoiul. Numai clopotul a rămas întreg şi oamenii l-au
aşezat iar in turn, la locul lui.
De atunci însă, arborilor nu le mai este iertat a se
mişca din locul lor.
scrie continutul textului​