care deschide bolta înstelată într-o adorație poetică, plină de... (Urmează declarația foarte iute până ce-l întrerupe Veta.) VETA (a ascultat cu mult interes toată tirada lui Rică şi-l întrerupe izbucnind de râs): Hal ha! hal acu înţeleg eu tot! ha! ha! ha! RICĂ: Râzi, râzi, ingrato, de amoarea mea? VETA: Da' cum, Doamne iartă-măl să nu râz?... vezi bine că râz. Apoi ştii dumneata cu cine vorbeşti?... mă cunoşti?... ştii bine cine sunt? RICĂ: Cum să nu ştiul tu ești angelul visurilor mele, tu ești steaua, pot pentru ca să zic chiar luceafărul, care strălucește sublim în noaptea tenebroasă a existenții mele, tu eşti... VETA (care trece la lampă, îi mărește focul şi se pune cu chipul în bătaia luminii): Zău? ia uite-te bine! (râde) RICĂ (foarte încurcat, se scoală de jos și se dă înapoi împiedicându-se): Madam! să am pardon! scuzați! Cocoană! considerând că... adică, vreau să zic, respectul... pardon... sub pretext că şi pe motivul... scuzaţi... pardon... VETA (râzând): Bine, pardonul ca pardonul, dar te rog, dacă ții la pielea dumitale, să te duci mai degrabă; să ieși curând din casa asta, că, Doamne ferește! de te-o călca aici bărbatu-meu (accentuând), mitocanul... de!... RICĂ: Scuzaţi... pardon... VETA: Apoi zău, nu ştiu ce s-o mai alege de dumneata. Bărbatu-meu sufere grozav de gelozie şi e în stare a fi capabil să te omoare. RICĂ (speriat): Să mă omoare! (1.L. Caragiale, o noapte furtunoasă - fragment) 1) găsiti o conjunctie coordonatoare copulativa şi una adversatiavã vă rog urgent dau coroană!!!
