Soarele rosiatic mângâia valurile dansande ale Dunării,valurile erau rotunde ai frumoase,iar soarele asa rosu incat te orbea daca te uitai la el si rosu ca focul.Un peisaj asa de frumos incat nu-ti vinea sa crezi.Cerul albastru si sclipitor parca era desprins dintr-o poveste care nu se mai termina niciodata.
Nu stiu daca este buna asa
