Guguță l-a căutat pe taică-său, care nu-şi capul de treburi. Tată, fă-mi o școală în ogradă. O școală, a? Ei, dacă e s-o fac, păi să aibă măcar două etaje... Întâi fă-mi o bancă, nu se lasă Guguță. O bancă, da, se luminează tata. După o săptămână, iată o aduce meșterul și o pune în livadă. Cum auzea clopoţelul școlii, Guguță își lua pălăria de pe cap, se aşeza în bancă și își făcea temele. Copiii vecinilor se zgâiau prin gard. Ce n-ar fi dat să stea și ei în banca sta?! Guguță le spuse că, dacă au straie noi și cărți, pot veni câte unul u şcoala lui. Vestea despre banca lui Guguță s-a dus din uliţă în uliţă. Într-o zi. nd Guguță era în pauză, iată că și directorul şcolii deschide portita vadă și el cum e în banca lui Guguță. - Aa, poftiți! îi face loc băiatul. Dar mai întâi mâncaţi un măr din ada noastră. Cuvinte-cheie După Spiridon Vangheli. În ce loc are acțiunea