"Tudorel era un ciobanas de vreo zece anisori care, prin istefimea lui, scôpase in mai multe
rindur
vacile şi ole satului din ghearele unor lupi..
Moşul din pădure, vrajitorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce se poartă voiniceşte, la
chemat la el in pesterd si l-apoftit sa-si aleagă tot ce va dori din bogatiile adunate acolo.
Tudorel hotari sd la doar un fluier...
Sa-mi troieşti, baiatul mosului!... Fluierul acesta, pe care l-a föcut un mester din vechime, nu
numai ca tine de urdt, dar prin el vei putea imblanzi fiarele.
Intr-o zi, o haită de lupi se repezi la stâna lui Tudorel Spaima intră în bietele oi.
Vazand acea novala de salbaticiuni, Tudorel duse fluierul la gură si începu să cânte. Şi ce să vezi?
Unul cate unul, lupii se astâmpărau, incepeau să ridice câte un picior, uşor, uşor şi se puneau pe dönguit.
Apoi câte un lup se apropia de o mioară, işi lăsa capul în jos de trei ori inclinându-se şi o poftea la
joc.
Dar tot sărind si învârtindu-se, lupii ostenira... Mai marele lor se apropie jucând şi el mereu şi-i
vorbi lui Tudorel asa:
Ciobanasule dragă, mai lasa-l incolo de fluier, că nu mai putem!..
Dacă mă opresc, sunteți în stare să vă repeziti la oi şi să le mâncaţi...
- Nu facem una ca asta, plecăm pe ici-incolo!...
Lupii n-avură încotro si se depărtard, pierind in desimea codrului."
(Victor Eftimiu - Fluierul fermecat)



Motivează cu două argumente că textul-suport de mai sus este un text narativ. ​