Răspuns:
Din cerurile-albastre
de Mihai Eminescu
Din cerurile-albastre
Luceferi se desfac,
Zâmbind iubirii noastre
Şi undele pe lac.
De glasul păsărelelor
Pe gânduri codru-i pus.
O, stelelor, stelelor,
Unde v-aţi dus?
În turme călătoare
Trec nourii pe ceri,
Ce seamăn pieritoare
Duioaselor dureri.
De strălucirea florilor
E câmpul tot răpus.
O, norilor, norilor,
Unde v-aţi dus?
Şoptiri aeriene
Pătrund din mal în mal
Ş-a stelelor icoane
Pre fiecare val.
De ochii tăi cei plini de-amor
Aminte mi-am adus.
O, stelelor, atelelor,
Unde v-aţi dus?
Cum iedera se leagă
De ramuri de stejar,
Mi-a fost odată dragă
Şi dragă-mi este iar.
De braţul tău cuprins cu dor
Aminte mi-am adus.
O, braţelor, braţelor,
Unde v-aţi dus?
Răspuns:
Învățătoarea mea
Mi-ai pus creionu-n mână:
M-ai învățat să scriu.
Ești zâna mea cea bună
Ca tine vreau să fiu!
Să-ndrum și eu copiii
La carte, deși-i greu.
Lumină vadă fiii
Românilor mereu!
Mi-ai pus creionu-n mână:
Mi-ai pus pe frunte-o stea
Ești zâna mea cea bună,
Învățătoarea mea!
