Răspuns:
În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. Se privea, de când se ținea minte în bătrânii satului din cealaltă margine a pădurii, și Călifar era „moș Călifar“ din vremi uitate. Moșnegii din Alăutești își aminteau de înfățișarea‐i sură, de ochii lui ce iscodeau tăios din stuful sprâncenilor și de moara lui cu strașina de‐un stânjen. Flăcăii, ce îndrăzniseră să înfrunte până în celălalt capăt pădurea grămădită între Alăutești și moară, văzuseră cu ochii flăcăilor de acum optzeci de ani. Dincolo de moară începea Căpriștea: un pământ pietros, scorburos și plin de mărăcini, în care numai Necuratul trăgea brazdă cu coarnele.
În Alăutești, în nopțile de vreme rea, torcătoarele spuneau, înviind focul, că moș Călifar își vânduse sufletul Satanei pentru nu știu câte veacuri și viață; că Ucigă‐l‐Crucea întinsese în iazul morii, sufletelor creștinești, un laț vrăjit; și că morarul procopsea, cu bogățiile cu care Diavolul ispiti pe Domnul Hristos, pe oricine le poftea și venea ca să le ceară. Dar lațul diavolesc astfel se înnoda pe sufletul celui ce râvnise procopseala necurată, că acesta își sărea din minți. Bunătățile cu care îl hărăzea Vicleanul erau atât de multe și bucuria cu care îl gâdila era așa de ascuțită, că nenorocitul îndrăzneț, perpelindu‐se ca un câine încăierat de viespi și râzând smintit în fericirea lui drăcească, venea de‐a rostogolul către iaz și oticnea în el. Iazul și moara lui Călifar erau o născocire a întunerecului. Acest iaz, în care moara se privea de veacuri, nu era un iaz ca orișicare, pentru că pe fața lui nu se izvodea, niciodată, nicio undă. De‐a pururi, fața lui sta linsă, limpede, înghețată, ca un stei de sare străvezie, într‐un ram de trestii și de sălcii. Zăgazul, ce se înălța în coasta morii, era – spuneau creștinii înfiorați – întărit pe dedesubt cu oasele acelora pe care îi ispitiseră comorile Satanei și veniseră la Călifar ca să‐i procopsească. Moara sta, sub învelișul ei cu strașina de un stânjen, ca un cap cu gânduri rele, sub o pălărie trasă peste ochi. Nimeni nu văzuse moara în umblet. Morarul măcina numai pentru stăpânu‐său Nichipercea – și cine știe pe ce vreme.
Explicație:
