Data trecută când ați fost aici, continuă Aslan, groapa asta era un ochi de apă, iar când ați sărit în el ați ajuns în Charn, ținutul luminat de un soare muribund. Acum ochiul de apă a secat. Lumea aceea s-a sfârșit ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. Asta ar trebui să le fie învățătură de minte urmașilor lui Adam și-ai Evei.
-Da, Aslan, răspunseră ambii copii.
După care Polly adăugă:
-Dar noi nu suntem la fel de răi ca cei din lumea aia, nu-i așa, Aslan?
-Încă nu, fiică a Evei, spuse Leul. Încă nu. Dar semănați cu ei din ce în ce mai mult. Cine știe, poate că la un moment dat cineva din lumea voastră o să afle un secret la fel de periculos precum Cuvântul Mișelesc, prin care-o să facă să piară toate ființele. Și nu peste multă vreme, până să-mbătrâniți, națiile mărețe din lumea voastră o s-ajungă să fie conduse de niște tirani care pun la fel de puțin preț pe bucurii, dreptate și milostivenie ca Împărăteasa Jadis. Lumea voastră trebuie să aibă grijă.” („Cronicile din Narnia, C.S. Lewis)
