Gradina mea - grădina copilăriei mele -
Avea odată straturi şi alei.
Pe brazde negre infloreau pansele
Şi le stropeau pe înserat bătrânii mei
C-o stropitoare verde, smalfuită.
Erau pe-aicea flori de mărgărită
Şi micşunele cu parfum de mosc
La uşa ce se vaită prelung
Mă-ntâmpină parfum închis şi greu,
Şi-n pragul putred, din trecut, m-ajung
Vechi amintiri din ceea ce-am fost eu.
Odăile pustii mi se-arată
Atât de mari cum îmi păreau odată,
Pe vremea când le măsuram, tiptil,
Cu paşi mărunţi şi şovăielnici de copil,
Era atât de nalt pe-atunci plafonul scund,
Și uşile erau atât de grele
Când încercam să mă ascund,
Tinându-mi răsuflarea, după ele..
(Otilia Cazimir, Pelerinaj sentimental)
Scrie toate figurile de stil din această poezie. Dau coroană !​