Cu-o singură sforţare-ncordând vânjosu-i umăr
— Un uriaş urcându-şi poverile ce-l strâng —
Pletosul deal, din vale sui cu vii şi crâng
Ca să-şi revadă ţara cu sate fără număr,
Cu casele: mioare, şi turlele: păstori,
Ce-au coborât pe verdea câmpie argeșană,



Cu drumul ce-nsoțește înceata caravană
De sălcii plângătoare şi plopi pribegitori;
Ţinutul unde seara din lunci şi din zăvoaie,
Ca şi argintul sprinten, viu apele sclipesc,
Şi unde clarul cântec de clopot creştinesc
Apropie colina de-a cerului văpaie. Unde este o hiperbolă?