Se dă textul următor: ”Veghez la poarta lumii fără de ei: aici, ideile, cuvintele noastre devin adevărate. Iau chipul zvelt al podurilor de beton, iau trupul drept al schelelor de fier, le-atingi cu auzul şi ele au sunet, au ton, Tu izbeşti cu privirea şi ele nu pier. Aici începe lumea nouă, comunistă. Cuvintele ei, ideile ciunte rămân afară, Aer se fac ele, înnorat, tigvă-ngropată-n nisipuri, de fiară. Veghez şi sunt eu, și înaltă e umbra mea. Constelația ochilor mei e atrasă de roşia stea, privirile lui sunt drepte, sunt nemişcate. O, păsările s-ar putea odihni în ele ca pe nişte ramuri colorate." (Nichita Stănescu, Necuvintele) 1. Precizati pentru toate pronumele personale din text genul, numărul, cazul si functia sintactică.
