Plecând din Paris spre a întreprinde un voiaj în Orient, lucru ce, precum știți, s-a făcut
astăzi de modă, am ajuns bun sănătos la Viena; şi de aici m-am îmbarcat pe un vas de vapor cu
gând de a coborî Dunărea pân-în Marea Neagră, făr-a mă opri nicăieri. (...)
Cred că nu e nici unul din d-voastră care să nu fi făcut voiajul Dunării și să nu se fi mirat ca mine
de sălbatica frumusete a malurilor acestui râu între Banat şi Serbia. E de prisos dar să vă mai
vorbesc de acei munți plini de peșteri adânci și înveliţi cu păduri vechi, precum şi de Porțile-de-
Fier, și de Turnul-Severinului, și de rămăşiţele podului lui Traian
Voi mărturisi însă că, cu cât mă depărtam de centrul Europei şi mă apropiam de țările d-
voastră, curiozitatea mea creştea. In toate părțile vedeam o altă lume, pe care nici o visasem. Din
toate părțile auzeam răsunând pe podul vaporului cuvintele: valah, Valahia şi, în neştiinţa mea
vrednică de veacul de aur, nu înțelegeam ce însemnau acele enigme, pentru că eu eram
incredintat că, de la granita nemțească şi până în Marea Neagră, se întindea numai Turcia
Europei. (...)
Din ceasul acela mă simţii cuprins de un dor nemărginit de ştiinţă şi hotărâi a studia cu
de-amănuntul această fară necunoscută mie şi acel neam de oameni atât de nou pentru mine."
(Vasile Alecsandri, Balta - Alba)
comentează,in minimul de 50 cuvinte,perspectivă narativa din fragmentul de mai sus​