Era o dimineaţă obişnuită de toamnă târzie. N-am deschis bine ochii, că s-a şi ſăcut ora şapte, ora la care tata venea la mine in cameră, mă lua in brate şi mă ducea asa, pe sus, până in bucătărie. Asta se intampla numai în zilele de şcoală. Nu duminica, nu in vacante (pe atunci se mergea la şcoală și sâmbăta). Ca să-mi facă trezirea uşoară, ca să-mi facă suportabil primul gând al dimineții - acela că la opt fix incepeau orele. O să ziceti că eram o răsfățată și nu greşiti prea mult. Imi plăcea la nebunie să mă poarte în brațe din patul moale până in bucătăria incălzită de soba neagră de tuci și eu să fin ochii inchisi, incercând să ghicesc unde am ajuns. Pe pragul camerei mele? Nu, nici vorba când am deschis ochii, ajunsesem - surpriză! - în dreptul ferestrei. Tata se abătuse de la traseul obisnuit, ca să văd prima zăpadă din an. Ningea cu fulgi mari de tot, care cădeau ca-ntr-un film văzut cu încetinitorul. (Adela Greceanu, Cioru) găsiți substantivele la articolul hotărât și articolul nehotărât și faceți coloane vă rog ajutați mă
