Intr-o noapte de la sfarsitul lui februarie, Luna se transforma intr-o fata in voal alb si negru, care cobora incet prin vazduh. Aceasta voia sa-l vada pe Banica, ca sa-l rasplateasca aratătandu-i ceva frumos pentru faptul ca a salvat cateva lebede de la inghet.
In migdali si smochini erau inchise bucuriile primaverii, iar baiatul era primul om care vedea cum li se da drumul. Stelele impreuna cu păsarile
se roteau intre hohotele vaii, intr-un amestec nemaipomenit. Florile se deschise si ele, Luna pleca, iar Bănica se intorsese inapoi in pat, rugandu-l pe pitic sa-i trimita un vis frumos.
