Răspuns:
La început căldura era prietenoasa că o îmbrățișare de mama. Dar ușor ușor zilele au trecut, iar zapada mea alba s-a transformat in picături albastrui de apa.
Copiii care înainte se jucau cu mine acum se uită cu dispreț la omul de zăpadă care refuza sa se topească. Doar inca o zi. Și încă una. Doar atât cer, sa văd și ziua de mâine să văd lumea continuând chiar daca eu nu voi face la fel.
Și deși știu că Natura nu este destul de miloasă să mă cruțe tot doare atunci când ultimi mei fulgi de zăpadă dispar și sunt lăsat cu doar doi carbuni, negrii și singuri.
