Răspuns:
În vis, cei doi sunt legați de o iubire puternică. Atunci când fata îi cere astrului să coboare în lumea ei „Cobori în jos/ Luceafăr blând”, Luceafărul ia forma unui „tânăr voievod/ Cu păr de aur moale”, „cu fața străvezie”, „albă ca de ceară” – „Un mort frumos cu ochii vii”, tatăl lui fiind cerul, iar mama sa, marea. El o cheamă pe tânără să-i fie mireasă și să meargă cu el în palatele de mărgean de pe fundul oceanului, dar fata refuză să-l urmeze pe Luceafăr din cauza diferențelor categorice dintre ei: „Căci eu sunt vie, tu ești mort/ Și ochiul tău mă-ngheață”.
Indiferent de obstacole, dragostea fetei pentru Luceafăr nu se stinge, ea chemându-l din nou „în casă și în gând”, luminându-i viața. El acceptă această nouă chemare și de data aceasta se întrupează ca fiul soarelui și al nopții, având „un mândru chip” și trupul înfășurat într-un „negru giulgi” din care „se desfășor/ marmoreele brațe”. Ca și la prima propunere a astrului, fata îl refuză: „Dară pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodată!”
