Tema
romanului este tema vieţii şi a morţii, a iubirii, a datoriei şi a
iniţierii, care permite totodată realizarea monografiei satului
moldovenesc de munte. Tema se evidenţiază prin tipul ţăranului păstrător
al lumii vechi, arhaice şi patriarhale, iar în acest sens episodul
narativ în care Vitoria îi aplică fiicei o corecţie este semnificativ:
“Îţi arăt eu coc, valţ şi bluză, ardă-te para focului să te ardă! Nici
eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am ştiut de acestea – şi-n legea
noastră trebuie să trăieşti şi tu”. “Baltagul” prezintă şi tema
familiei, dintr-o perspectivă aproape mitică, situând relaţiile dintre
membrii familiei sub un clopot cosmic. Rânduiala, viaţa şi moartea fac
obiectul unei iniţieri a fiului ajuns în situaţia de a-şi asuma rolul
tatălui şi de a prelua responsabilitatea familiei, după cum se cuvine
într-o societate tradiţională, patriarhală. Iniţierea în tainele
existenţei este realizată de mamă, singura capabilă – prin dragoste,
dăruire şi înţelepciune – să transforme fiul într-un matur demn. Vitoria
îl surprinde pe Gheorghiţă prin puterea sa de sinteză sau prin modul în
care reuşeşte să citească mintea celorlalţi, dar şi prin determinarea
de care dă dăvadă: “mama asta trebuie să fie fărmăcătoare; cunoaşte
gândul omului”.
