1.Numiti mijlocul de imbogatire al vocabularului prin care s-au format cuvintele:binele -mprieteni acestui. 2.Alcatuieste un enunt in care sa folosesti antonimul verbului a refuza. 3.Scrie numele celor 2 personaje principale asa cum apar in textul dat. 4.Prezinta in 3-4 randuri subiectul fabulei. 5.Transcrie morala fabulei.                                                                                               Un şoarece de neam, şi anume Raton,

Ce fusese crescut su’ pat la pension,

Şi care în sfîrşit, după un nobil plan,

Petrecea retirat într-un vechi parmazan,

Întîlni într-o zi pe chir Pisicovici,

Cotoi care avea bun nume-ntre pisici.

Cum că domnul Raton îndată s-a gătit

Se o ia la picior, nu e de îndoit.

Dar smeritul cotoi, cu ochii în pămînt,

Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfînt,

Începu a striga: „De ce fugi, domnul meu?

Nu cumva îţi fac rău? Nu cumva te gonesc?

Binele şoricesc cît de mult îl doresc

Şi cît îmi eşti de scump, o ştie Dumnezeu!

Cunosc ce răutăţi v-au făcut fraţii mei,

Şi că aveţi cuvînt să vă plîngeţi de ei;

Dar eu nu sînt cum crezi; căci chiar asupra lor

Veneam să vă slujesc, de vreţi un ajutor.

Eu carne nu mănînc; ba încă socotesc,

De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.“

La ast frumos cuvînt, Raton înduplecat,

Văzînd că Dumnezeu de martur e luat,

Îşi ceru iertăciuni şi-l pofti a veni

Cu neamul şoricesc a se-mprieteni,

Îl duse pe la toţi, şi îl înfăţişă

Ca un prieten bun ce norocul le dă.

Să fi văzut la ei jocuri şi veselii!

Căci şoarecii cred mult la fisionomii,

Ş-a acestui străin atîta de cinstit

Nu le înfăţişa nimic de bănuit.

Dar într-o zi, cînd toţi îi deteră un bal,

După ce refuză şi limbi, şi caşcaval,

Zicînd că e în post şi nu poate mînca,

Pe prietenii săi ceru a-mbrăţişa.

Ce fel de-mbrăţişări! Ce fel de sărutat!

Pe cîţi gura punea,

Îndată îi jertfea;

Încît abia doi-trei cu fuga au scăpat.



Cotoiul cel smerit

E omul ipocrit.