Timpul este cel mai mare dusman al omul,dar totusi este neinvins,
Ne ramine sa ne luptam cu el in permanenta si sa privim cu tristete la trecutul si la unele amintiri care ne muncesc atit de mult!
In poezia:" Peisagiu retrospectiv" de Ion Barbu se vede clar tristetea care o manifesta e-ul liric din cauza unui an nou,unei toamne in care dainuieste o imensa pustietate.
"Si totusi, iata-ma venit
În fata toamnei si-a tristetii
Cu gîndul iarasi ispitit,."
Din versurile anterioare desprind ideea unui posibil trecut fericit,dar care nu a avut viitor si a murit in timp cu toata frumustea aducindui pustietate si singuratate...Poate toamna a fost cea care a distrus toata frumusetea veri si a clipelor fericite...